exercitiu.

22 10 2009

Imediat dupa ce mi-am intors spatele, usile trenului s-au inchis. Am mimat nepasare si m am grabit spre scarile rulante. Materialul transparent are un efect ciudat. Gara Centrala arata mult mai bine decat Aerogara Baneasa. Intre scarile rulante pentru cele doua sensuri exista scari de piatra, poate speciale pentru femeia asta care alearga, pe tocuri, tinand strans cele doua genti Louis Vuitton. De ce ar exista o femeie care sa afiseze genti LV si in acelasi timp sa alerge catre trenul de la ora 15.35?

Sunt sigur ca am lasat ceva pe platforma #4, dar nu ma intorc. Ma grabesc catre celelalte scari rulante, vad cum autobuzul meu ajunge in statie, dar nu pot sa nu observ cum cineva tocmai si-a intalnit sora sau buna prietena, cum altcineva isi imbratiseaza copilul. Trec mai departe si nu stau sa cobor mecanic, alerg pe scari si ajung exact cand cineva varsa cafeaua. Milioane de stropi, fierbinti, alearga spre iesire. Imi ocup locul in coada pentru autobuz si ii arat soferului tichetul.

Sunt locuri cunoscute, nu e prima oara cand vad filmul, stiu ce urmeaza, dar nu aud muzica de fundal. Pentru ca e vremea nu e asa sorita, canvasul tocmai s-a facut gri-mov.

….feel like no text


Actions

Information

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: